Da sigur, tu esti perfect/a!

Sa crezi ca esti perfect sau ca esti aproape de perfectiune este una dintre cele mai mari “arogante” ale vremurilor noastre. Daca ar fi sa fie asa, nu ai mai avea nevoie de nimeni in viata ta, pentru ca tu tie-ti iti esti suficient, doar esti perfect nu? Schimb de idei cu cineva? Nuuuu…. Ce rost ar avea cand tu le stii pe toate, cand tu ai intotdeauna dreptate, pentru ca , nu-i asa, esti perfect! Hmmmm…….mare chestie si perfectiunea asta!! Pana acum m-am referit la "gandel", aici merge cu autosuficienta (tu intrebi, tu raspunzi, si….cum esti perfect, raspunzi intotdeauna corect :))……nu-mi dau seama insa, cum o fi sa te crezi perfect cand e vorba de sentimente……nu stiu, te-ai iubi pe tine nemasurat, in asa fel incat nu ar mai ramane nimic pentru un altul? Se spune ca daca te iubesti pe tine, te vor iubi si altii……dpmdv asta e o prostie……Cred ca asta merge cu respectul ( si cu asta merge partial), dar in niciun caz cu iubirea, deci asta pica…..alta varianta ar fi sa iubesti pe un altul perfect, adica sa-l iubesti perfect pe altul? :)))) Cum naiba sa iubesti perfect/ imperfect? Pai ori iubesti, ori nu iubesti…ca doar iubirea e perfecta in sine. Hmmmm….sa fie aici perfect cu sensul de total? Sa-l iubesti pe un altul, si acel altul sa devina perfect in ochii tai…….dar perfect perfect (nu perfect exasperant/enervant/plictisitor de perfect), pentru ca este exact ceea ce-ti lipseste ca tu insuti sa devii perfect (aici cu sensul de intreg). Chiar asa…….cate sensuri are “perfectul” asta: atoatestiutor, total, intreg……..si probabil multe altele care nu-mi vin in minte acum.

Ma intreb……..daca te acuza cineva ca esti perfect…..Atentie!!! Am zis “acuza”…….inseamna ca e de rau…. Si totusi, de ce naiba sa fie rau daca tu esti perfect tocmai fiindca-l iubesti pe “perfect”? Mare dilema si “perfectiunea” asta! :)))