luni, 30 mai 2011

Jurnalul incepatorului in ale soferiei.............

Am trecut cu bine de partea de teorie, pe care credeam ca nici in ruptul capului nu voi putea s-o invat (si inca mai cred, pentru ca acum buchisesc pe la partea de mecanica, un fel de “chineza” mai speciala). Nu inteleg la ce-mi foloseste sa stiu eu chestii d-alea ciudate cu arborele cu came, bujii incandescente si joja.......auzi, joja ........ca la mine e clara treaba. Daca , prin absurd, voi ajunge sa conduc vreodata pe drumuri publice si imi “moare masina”, nici nu voi deschide capota (oricum habar n-am de unde se face chestia asta), sun sa vina aia sa o remorcheze sau o las acolo si plec, doar nu mi-oi baga eu nasul in joje si bujii (mai ales daca sunt incandescente). Asta-i partea cu teoria care mi se parea complicata, eu care credeam ca cel mai greu e sa te prinzi cine intra primul in intersectia nesemaforizata........ha, ha! Azi am ajuns la concluzia ca teoria ca teoria, dar practica , daca nu ma omoara, cel putin ma albeste.

Dragii mei, nu stiu altii cum sunt...........dar eu, cand ma asez pe scaunul soferului simt cum mi se zburleste parul pe ceafa ca la cainii speriati. Azi am avut prima ora de practica la scoala de soferi.........crima si pedeapsa. Trebuie sa va spun ca fac scoala pe un Logan (naiba sa-l ia!), care nu numai ca n-are AC, dar n-are nici macar servodirectie. Mi-am adus aminte de prima mea experienta in ale sofatului cand am condus (pana i-am inecat motorul, cred) un tractor, da' parca la ala invarteam de volan mai cu spor (ca mergeam din sant in sant) decat la Logan, care, nici de-al naibii nu voia s-o coteasca la dreapta. Dar s-o iau cu inceputul………inca de dimineata, cand am aflat de la meteo ca dupa masa va ploua, m-am rugat la Cel de Sus sa nu ploua cand sunt eu la volan, la prima mea ora de condus. Au avut ceva efect rugaciunile mele, pana la un punct. Era un soare de ti-era mai mare dragul sa conduci, daca ai fi putut sa respiri in masina . Acuma, poate n-o fi fost chiar asa de zapuseala, dar pe mine ma trecusera toate apele inca de cand a inceput instructorul sa-mi explice cum e treaba cu bordul masinii. Ei, n-oi fi si eu coborata din copac, am mai vazut borduri de masina, da asta parca avea mai multe beculete decat o nava spatiala. Pana acum, de pe locul din dreapta, nu vedeam decat vitezometrul (ca doar ala ma interesa) ca sa am motiv sa-i zic soferului (vai de capul lui, saracu’, abia acum inteleg) “Las-o mai incet, las-o mai moale ca ne omori!”. Toate becurile astea se aprind sau se sting, dupa ratiuni numai de ele si de instructor stiute, ca pe mine “m-a pierdut” dupa ce mi-a explicat la ce sunt bune primele trei, cred. Apoi, cred ca instructorul si-a dat seama ca mi s-a incins creierasul (de la lipsa de AC, nu ca as fi eu vreo fraiera, sanchi!) asa ca a inceput sa-mi arate cum e cu luminile, albe in fata, rosii in spate, sus, jos, lateral, etc........nici nu credeam ca o masina poa’ sa aiba atatea lumini pe afara, frate! Da acu' le-am vazut, ca ma punea sa ma dau jos mereu din masina si sa ma duc in fata, spate, etc. sa le vad cu ochii mei. Nu-mi dau seama acum daca asa e metoda de predare sau asta a facut misto de mine......sincer, nu parea sa faca misto pentru ca era tare serios. Dupa ce am dat gata treaba cu luminile, semnalizarile si alte becuri “clipocitoare”, am trecut la stergatoare. Asta cred ca a fost o provocare pentru Cel de Sus si soarta mea la volan. Dupa ce am butonat la cele 3 viteze ale stergatoarelor pana i-am sters parbrizul de tot praful m-a trecut la schimbarea de viteze pe loc. Cu asta m-am prins repede si le cam nimeream, problema era ca tineam cam “gingas” de schimbator si la un moment dat , omul mi-a zis sa apuc mai zdravan de “maciuca” ca nu ma mananca. Probabil asa se numeste capatul ala cu cifre al schimbatorului, numai ca mi-e mi-a sunat cam ciudat, drept care am simtit ca ma inrosesc pana in varful firelor de par. Bun, apoi mi-a explicat cum e cu ambreiajul, acceleratia si frana.......culmea, cu astea m-am prins repede. Cand eram si eu bucuroasa ca ma pricep la ceva, tipul ma pune sa pornesc masina. Evident ca mi-a picat fata si am incercat timid sa negociez, numai ca nu mi-a tinut figura asa ca “volens nolens” iata-ma plecata de pe loc, cu a intaia, si in asta am ramas. Nu v-am spus ca toata lectia se desfasura in fata Stadionului Ghencea, pe o platforma de pamant, cu gropi, bolovani si, pe alocuri cu balti. Bine ca n-aveam si spectatorii din galerie pentru ca i-as fi stropit din cap pana in picioare (ca doar nu era sa ma uit si dupa balti acum, eram ocupata sa ocolesc bolovanii).........cand ma bucuram si eu mai tare ca n-am peste cine sa dau, apare unu care isi parcheaza masina intr-un colt al tapsanului. Ghinion, acum trebuia sa-l mai ocolesc si pe asta, nu numai bolovanii. Toate bune si frumoase, numai ca volanul ala de-abia se invartea, si cand ma bucuram si eu ca am luat-o la dreapta, trebuia repede, repejor sa rotesc de el in stanga, vreo cursa jumate. Jale mare! In concluzie, cam am probleme cu directia, a zis instructorul.......auzi tupeu, eu am probleme cu directia, nu el ca nu are servo la masina! Si uite asa, m-am prins eu cum e fara servo si am dat la ture, numa’n dreapta, evident, pana ma cam luase asa o ameteala. Cand ma pregateam sa-i zic instructorului sa ne dam in “caruselul” asta si spre stanga, sa-mi mai treaca ameteala, am inceput sa simt efectul provocarii.........a inceput sa ploua.........in prima secunda cateva picaturi, apoi torential.......noroc ca nu exersasem, se pare, prea mult, cu batul ala de la stergatoare si l-am dat din greseala pe viteza cea mai mare. Perfect, numai ca, dupa ce ca oricum nu prea mai vedeam de ameteala, sa mi se “bilingane” si stergatoarele alea asa prin fata ochilor era deja prea mult. In fine, m-am tinut tare si am dat inca vreo doua ture, pe “carosabil” umed doar ca atunci cand mi-a zis sa opresc, nu prea mai gaseam frana......evident, nu din vina mea, probabil ca isi schimbase locul intre timp sau, poate ca imi tremurau mie picioarele asa de tare, cam asa, ca la boala Parkinson. Cam asta a fost prima mea lectie de condus, urmatoarea va fi poimaine. Tot ce sper acum este sa-mi treaca Parkinsonul asta pana atunci, pentru ca devine ingrijorator, am terminat lectia de vreo 4 ore si parca au inceput sa-mi tremure si mainile. Cred ca-i de la volanul ala intepenit, fara servo!