Eram asa de saraci in studentie ca mergeam la
fabrica de conserve Flora sa curatam legume ca sa facem bani pentru traiul de zi
cu zi. Curatam ceapa, se platea cel mai
bine, poate din aceasta cauza nu mi-au mai lacrimat ochii niciodata, curatasem
prea multa ceapa in tinerete si devenisem imuna.
Ma nascusem intro familie numeroasa, cu sapte copii,
dintre care patru erau deja studenti la Bucuresti, parintii, invatatori de moda
veche, cu real talent pedagogic, dar cu venituri modeste. Aveam o casa in
Bucuresti, pe care tata o cumparase pe te miri ce, pentru noi, astia de la
facultate. Era o casa modesta, intrun cartier sarac, cu o pivnita mare pe care
tata o umplea in fiecare toamna, jumatate cu lemne, jumatate cu cartofi. Greu o
mai duceam dar era frumos, eram toti patru, ne purtam de grija unul altuia.
Nici cu hainele nu stateam prea stralucit, am facut facultatea in doua fuste si
doua bluze. Palton nu aveam, doar o „jantilica” ce nu prea tinea de cald, dar
aveam un joc cu frate-miu, Mircea, un joc pe care-l jucam cat era iarna de
lunga. Cand era frigul mai mare, intram in magazine si probam paltoane, nu ca
sa le cumparam, ca doar nu aveam cu ce, doar ca sa ne incalzim, basca ditractia.
Mai trist era cand trebuia sa iesim din nou afara, in gerul iernii. Cand Mircea
a absolvit facultatea a fost repartizat departe, eu am ramas studenta in
Bucuresti si nu ne mai intalneam asa de des, dar fiecare revedere era o
bucurie. Mi-aduc aminte ca era iarna grea in Bucuresti, tocmai ce iesisem de la
cursuri intruna din zile.... Mircea ma astepta la iesire de la
Universitate....... frumos mai era fratele meu, ma mandream cu el.......”Irina,
vrei sa jucam jocul nostru? Hai sa probam paltoane!” Si-am pornit spre Unirea......am probat un
palton, doua, trei.....parca nici nu-mi mai venea sa-l scot de pe mine, era asa
cald si bine, doream sa prelungesc clipa cat mai mult, doream sa se dilate
timpul, sa am parte de caldura pentru totdeauna, asta era tot ce-mi doream in
acel moment. Mircea a venit si m-a luat de brat, intrerupand momentul meu de
reverie...”Hai Irina sa mergem, ramai cu paltonul pe tine, este al tau!”
