Eugenia si alte rele

"EUGENIA este un cuvânt care sună frumos, căci el combină cuvintele greceşti „bun” şi „naştere”, adică „naştere bună”. Francis Galton, care a creat şi cuvântul, şi ideea, propunea prin eugenie „îmbunătăţirea omenirii”. Dar iată cât de departe poate ajunge acest cuvânt care sună atât de bine. Definiţia actuală a eugeniei este înspăimântătoare: înmulţirea selectivă şi controlată a rasei umane. Galton şi-a fundamentat ideile pe teoriile vărului său Charles Darwin. Cam la începutul secolului XX, când teoria lui Darwin a fost îmbrăţişată cu toată încrederea de către ştiinţă, eugenia a avut parte de o bună mediatizare în presă. Ziarul The New York Times a publicat constant articole pozitive despre eugenie. Luther Burbank şi alţi oameni de ştiinţă au promovat eugenia. George Bernard Shaw a declarat că nimic altceva nu ar putea salva civilizaţia, decât o religie a eugeniei.

Un singur scriitor a scris o carte împotriva eugeniei: G.K. Chesterton. “Eugenia şi alte rele” este cel mai profetic volum al său.

Eugenia a condus direct la mişcarea pentru controlul naşterii. Aici au fost implicaţi aceiaşi actori, ca Margaret Sanger, care era membru al Societăţii Americane de Eugenie şi editor al revistei Birth Control Review. Filozofia primordială a grupului era trâmbiţată prin sloganele de pe coperta revistei Birth Control Review: „Mai mulţi copii pentru cei potriviţi şi mai puţini pentru cei nepotiviţi”. Sanger nu ascundea pe cine îi considera „nepotriviţi”: „evrei, slavi, catolici şi negri”. Ea îşi înfiinţa clinicile de control al naşterilor chiar în vecinătatea acestora şi promova deschis ideea că asemenea oameni ar trebui să facă o cerere pentru a li se permite în mod oficial să aibă copii, la fel cum „imigranţii fac cerere pentru vize”.

De ce nu auzim acum nimic despre această legătură cu eugenia a lui Margaret Sanger, fondatoarea organizaţiei Planned Parenthood? (cea mai mare organizaţie de planificare familială din SUA – nota trad.)*

Două cuvinte: Adolf Hitler. Acesta a instituit oficial eugenia, făcând ca o ţară întreagă să-i pună în aplicare principiile, care spuneau nu numai să înmulţească numărul celor pe care el îi considera că fac parte dintr-o rasă superioară, ci să-i elimine pe toţi cei pe care îi credea a fi inferiori. Unde a găsit Hitler susţinere pentru ideile sale eugenice? La Margaret Sanger şi la cercul său. Oamenii de ştiinţă din Germania nazistă scriau articole în revista lui Margaret Sanger Birth Control Review, iar membrii Ligii pentru Controlul Naşterilor a lui Margaret Sanger au vizitat Germania nazistă, au participat la şedinţele Curţii Supreme de Eugenie şi s-au întors în America cu studii despre modul în care Legea sterilizării din această ţară „stârpea cele mai rele tendinţe moştenite ale rasei germane într-un mod ştiinţific şi uman cu adevărat.”

După cel de-al doilea război mondial, când lumea a aflat despre ororile Holocaustului şi lagărele de concentrare, termenul de eugenie a fost discreditat total. Margaret Sanger s-a distanţat rapid de eugenie şi a început să scoată în evidenţă ideea controlului naşterilor ca fiind o chestiune feministă. Nu s-a mai auzit nimic despre eugenie.

Din păcate, filozofia din spatele eugeniei există astăzi printre noi. În general vorbind, toate argumentele iniţiale în favoarea eugeniei au devenit aceleaşi argumente în favoarea controlului naşterilor, a avortului, a eutanasiei şi chiar a clonării.

Chesterton a înţeles acest lucru. Însă l-a înţeles din 1910 (când a început scrierea cărţii sale, publicată abia în 1922). Chesterton vedea în eugenie exact ceea ce vedem noi azi în controlul naşterilor, avort, eutanasie etc. Doar că el a prevăzut aceasta cu mult înainte de a se întâmpla.

Eugenia, ca şi avortul, îşi sprijină avantajele sale pe negarea umanităţii unei clase întregi de oameni. Pentru eugenie, „nepotriviţii” însemna de obicei cei săraci, cei slabi sau pur şi simplu etniile cu mulţi copii. În cazul avortului, există un avantaj perceput al cuiva de a-l elimina pe cel mai slab şi mai lipsit de apărare dintre fiinţele umane: copilul nenăscut. Cum scria Chesterton: „Este căutată viaţa celui mai slab, ca să-i fie luată”.

Eugenia şi avortul sunt două idei ale tiraniei elitei, care decide cine trebuie să trăiască şi cine trebuie să moară. Şi dacă este vorba despre elită, este vorba despre bani. Rockefeller-ii şi Carnegie-ii şi alţi lorzi ai capitalului au finanţat cercetările eugenice din anii ’20. Ei au continuat să fie susţinători principali ai organizaţiei Planned Parenthood. Chesterton este de părere că bogăţia şi ştiinţele sociale susţinute de bogaţi încearcă experimente inumane, iar când eşuează, experimentele devin şi mai inumane. Aceşti oameni sunt inumani deoarece nu au nici un dumnezeu. Şi sunt fără dumnezeu deoarece nu vor să vadă cât de inumani sunt. Industrialistul bogat a devenit agnostic, a declarat Chesterton „nu atât pentru că nu ştia unde se află, ci deoarece voia să uite unde se află. Mulţi bogaţi au luat calea scepticismului exact aşa cum săracii iau calea băuturii, deoarece aceasta era pentru ei o ieşire din impas”.

Eugenia înseamnă tirania ştiinţei. Uitaţi de vechiul argument conform căruia religia persecută ştiinţa. Chesterton arată faptul evident că, în lumea modernă, se întâmplă complet invers.

Ştiinţa este cea care încearcă o tiranie prin intermediul statului. Cea care foloseşte într-adevăr arma seculară este Ştiinţa. Iar crezul care acaparează şcolile, crezul care este impus de fapt prin amenzi şi închisoare, crezul care este proclamat cu adevărat nu în predici, ci în statute, şi care este răspândit nu de pelerini, ci de poliţişti – acest crez este un sistem important şi disputat de gândire, care a început cu Evoluţia şi a sfârşit cu Eugenia. Materialismul este cu adevărat Biserica noastră oficială, căci guvernul va ajuta realmente la persecutarea ereticilor săi.

Chesterton susţine că problema ştiinţei oficiale este aceea că ea devine treptat tot mai oficială, în timp ce devine tot mai puţin ştiinţifică. „Omul de pe stradă”, spune el, „trebuie să fie total la mila unei preoţimi academice”. Dacă oamenii cărora le pasă de adevărurile tradiţionale încearcă să obiecteze împotriva eugeniei, a controlului naşterilor sau a clonării, ei sunt îngrădiţi de ceea ce Chesterton numeşte „aceeaşi ştiinţă rigidă, de aceeaşi birocraţie tirană şi de acelaşi terorism al profesorilor de mâna a şaptea.”

Dale Ahlquist

* Dale Ahlquist este presedinte al American Chesterton Society. Traducere din limba engleză de Asociaţia Provita Media

Definitia zambetului.......mi-a placut

"Zambetul inseamna revarsarea in exterior a unui preaplin launtric."
C.T. Popescu

"Acum stiu, am aflat si eu... "

"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu..."
N. Steinhardt