O plimbare prin vechii Bucuresti este binevenita in aceasta zi, atat pentru mine (care, desi locuiesc in Bucuresti, reusesc foarte rar sa gasesc timp pentru astfel de lucruri, din pacate), cat si pentru voi (cei care sunteti fizic departe, dar sufleteste atat de aproape), cred. Toate aceastea sunt, pentru cei iubesc arta si frumosul, ca niste veritabile masini ale timpului, ce reusesc chiar si pentru o fractiune de secunda sa ne trimita mintile si sufletele intr-o epoca apusa, in care ne-am fi dorit, poate, sa traim.
Asa ca va invit sa ma insotiti in aceasta zi superba de primavara sa dam o raita pe vechile stradute din centrul istoric al Bucurestiului, sa admiram arhitectura vechilor cladiri (parte din ele restaurate) si sa ne lasam purtati de valul istoriei, de parfumul micului Paris. Atmosfera e minunata si sper sa va faca placere aceasta plimbare. Lasati grijile de-o parte si hai sa ne intoarcem in timp.
Si cum o adevarata promenada nu poate incepe decat cu savurarea unei prajituri pentru unii (ai mai mici), a unui frappe pentru altii, iata-ne pe strada Smardan intr-una din nenumaratele cafenele.
M-am simtit putin ca in Elvetia, si nu exagerez cu nimic!
Pace si liniste intr-o mica terasa interioara a unei cafenele de pe Smardan
Miamm......pare ca zice Miru, cand mai apuca sa respire intre doua inghitituri de tiramisu!
Am luat-o usor, la pas pe Selari, spre Lipscani.
Unul din cele mai “adevarate” Pub-uri de pe Selari!
Oare ce vor sa zica astia?
Caruta germana, la intersectia Selarilor cu Lipscaniul. Pacat ca era inchis, cred ca se puteau manca ceva carnati nemtesti pe aici!
Cand vorbim despre Lipscani nu ne putem limita la a discuta numai despre aceasta unica strada ci despre intreaga zona a centrului istoric. Denumirea provine de la negustorii din Leipzig si a fost in trecut una dintre principalele artere comerciale ale Bucurestiului. Zona s-a dezvoltat o data cu secolul XVII cand, in jurul Curtii Domnesti, o multime de mestesugari au inceput sa isi expuna si sa-si comercializeze marfurile. Dar Lipscani a fost intotdeauna mult mai mult decat o zona comerciala. Numeroase cladiri de o frumusete si arhitectura unica mai pot fi admirate inca aici, din pacate insa, din loc in loc se mai pot observa inca ruinele caselor lasate in paragina de tigani. Vreau sa va arat insa doar partea frumoasa, care stiu sigur ca va va incanta.
Atmosfera boema in fata Teatrului
Am ajuns la Banca Nationala, monument istoric deosebit prin arhitectura. Primul palat al Bancii Nationale a Romaniei a fost ridicat in aceasta veche zona comerciala a orasului, delimitata, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea de strazile Lipscani (cea mai veche), Calea Victoriei (fosta Mogosoaia), Smardan si Doamnei. Proiectul a fost conceput de arhitecti francezi si pus in practica de arhitecti si ingineri romani. Principiile arhitecturale ale cladirii apartin stilului eclectic de factura academica, preluand multiple elemente din arhitectura Renasterii si a Clasicismului francez.
Faţada principală a BNR, orientata către strada Lipscani, a fost realizata din piatra de Rusciuc. Este evidentiata atat prin inaltimea mai mare, cat si prin atentia speciala acordata intregii decoratii.
Magnolie inflorita in curtea BNR, superb!
Putin mai departe, peste drum, pe B-dul Victoriei se afla cladirea magazinului Victoria, cunoscuta drept vechile Galerii Lafayette, a fost realizată între 1929 – 1931 după planurile arhitectului Herman Clejan.
Palatul CEC-ului, un edificiu impozant, construit in stilul francez academic de catre arhitectul Paul Gottereau. Palatul are forma patrata, un dom central cu lonjeroane metalice separate de sticla, permitand astfel luminii sa patrunda in interior.
Am luat-o pe langa Muzeul National de Istorie, pe strada Stavropoleos, pana la Caru’ cu Bere, o adevarata legenda vie si totodata una dintre cele mai vechi berarii ale Bucurestiului.
Caru’ cu Bere a fost deschis pentru prima data in 1879 in vechiul han Zlatari si, dupa 20 de ani, s-a mutat in Strada Stavropoleos, unde il putem intalni astazi. Beraria din Strada Stavropoleos este un loc incarcat de traditie, unde fiecare obiect are propria poveste. Este unul dintre putinele locuri ale Bucurestiului unde parca nu s-a schimbat nimic, iar arhitectura aminteste celor care-i calca pragul de ce Bucurestiul a fost considerat odata micul Paris. Picturile murale, vitraliile si balustradele sculptate sunt elementele distinctive ale berariei. Spiritul petrecerilor de alta data este prezent si in ziua de azi, atmosfera amintind de exuberanta Bucurestiului de la inceputul secolului XX.
Atmosfera de petrecere a localului a atras de-a lungul vremii multe personalitati marcante. George Cosbuc se simtea aici ca la el acasa si se intalnea adeseori cu Octavian Goga, I.L.Caragiale, Iancu Brezeanu si altii. In ziua de azi, Caru' cu Bere si-a propus sa reinvie traditia berii. Tot aici pot fi vazute expuse diferite obiecte de pretutindeni legate de spiritul berii. Desi nu sunt o amatoare de bere, pot aprecia atmosfera locului, realizand totdata ca m-am nascut intr-o peroiada cu care nu prea vibrez; ca si structura interioara cred ca ma potriveam mult mai bine in acele vremuri........
Biserica Stavropoleos este o biserică ortodoxă, construită în stil brâncovenesc. Hramul bisericii este Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril. Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin "Oraşul Crucii". Biserica a fost înălţată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas.
Mergand in jos, pe Smardan, iata-ne ajunsi pe strada Franceza, la Curtea Veche. Istoriceste vorbind, nucleul orasului Bucuresti se afla in zona Curtii Domnesti sau a Curtii Vechi.
Cetatea Bucurestilor a fost construita la mijlocul secolului al XV-lea in conditiile pregatirii planului de ridicare antiotomana preconizata de Vlad Tepes. Arheologii au scos la iveala pretioase marturii din acea vreme. Intre altele, se pot vedea zidurile din bolovani de rau si caramida din partile de nord si de est ale complexului de la Curtea Veche. Constructia ridicata din porunca lui Dracula a suferit de-a lungul vremii modificari esentiale. Alti domnitori - Grigore Ghica, Gheorghe Duca si Serban Cantacuzino – au intreprins, de-a lungul timpului, lucrari de amenajare si infrumusetare a Curtii Domnesti, dar stralucirea i-a fost data de domnitorii Constantin Brancoveanu si Stefan Cantacuzino.
Intre anii 1967-1972 au fost efectuate sapaturi arheologice care au scos la lumina vestigii ce se pastreaza ca monument in aer liber, conservand elemente de constructie incepand din secolul al XIV-lea pana in secolul al XIX-lea, fragmente ale sistemului de alimentare cu apa, baia turceasca a palatului, decoratiuni arhitectonice, etc.
Ansamblul arhitectonic domnesc nu si-a pastrat eventuala ordine inceputa de Vlad Tepes, ci s-a completat mereu, facand imposibila o incadrare intr-un anumit stil arhitectonic.
Imagine de detaliu - Curtea Domneasca.
Doar zidirea lui Constantin Voda Brancoveanu, cu loggia si foisoarele din fata, cu dotarile interioare, cu cladirile din zid pentru garnizoana, cu incinta trasa prin perete de caramida exprima aderenta la stilul numit brancovenesc.
Domnitorul Mircea Ciobanul a poruncit ridicarea bisericii domnesti a carei tarnosire s-a facut cativa ani mai tarziu, in vremea fiului sau, Petru Cel Tanar, atribuindui-se hramul Bunavestire.
Aceasta prezentare partiala a centrului istoric este, pe langa plimbarea care mi-a facut o reala placere, si rezultatul documentarii pe care am facut-o , pentru ca imi place sa stiu despre ce vorbesc, atunci cand vorbesc.
Si, ca o revenire in vremurile noastre, va arat aici “falnicul” pod Basarab, aproape finalizat, si de o mare importanta pentru fluidizarea traficului din Bucuresti. Este totusi impresionant.
Si acum spre casa, fratilor, ca mai avem si maine de umblat! Mi-am propus maine dupa amiaza, o plimbare in Herastrau, si, daca voi avea poze frumoase, vi le voi arata si voua!
